Holocaustul

 Prigonirea evreilor din Basarabia şi Bucovina-  o gravă eroare a umanităţii

   

 Ce inseamna holocaust?

       Holocaustul ( holo-întreg ; caustos-ars,gr.) reprezenta iniţial un ritual religios prin care o ofrandă adusă zeilor era arsă în întregime. În zilele noastre cuvântul face legătură mai ales cu exterminarea aproape în totalitate a evreilor din Europa de către Germania nazistă.

   În secolul XIX evreimea din Europa devenea din ce în ce mai emancipată şi, în majoritatea ţărilor, ajunsese să aibă o situaţie egală cu restul populaţiei. Totuşi, din când în când evreii erau defăimaţi şi hărţuiţi de grupări antisemite care-i considerau o „rasă” străină, ce nu putea fi asimilată în interiorul culturii europene; însă acestea nu au iniţiat niciodată cu adevărat o campanie antisemită coerentă.

 Persecutarea şi nimicirea evreilor în România şi Transnistria în 1940-1944

    Nimicirea  evreilor în România s-a deosebit esenţial de holocaustul din alte teritorii. Această ţară, aliată cu Germania hitleristă și condusă de dictatorul Antonescu, a lăsat neatinşi evreii de naţionalitate română din ţinut (Vechiul Regat), dar a exilat şi a omorât fără milă evreii din teritoriile noi ale ţării, Bucovina şi Basarabia. De aici a apărut legenda precum că nu ar fi existat niciun fel de genocid pe pământ românesc.

 Deportările

   În toată Europa deportările au generat foarte multe probleme politice şi administrative. Numai în Germania s-au purtat discuţii intense despre Mischlinge, care până la urmă au fost scutiţi. În ţările aliate cu Germania, cum ar fi Slovacia şi Croaţia, s-au dus negocieri diplomatice pentru a se putea ajunge la deportări. Guvernul Vichy din Franţa, care îşi extinsese deja legile antisemite, a început să închidă evrei înainte de primirea unei cereri în această direcţie din partea Germaniei. Guvernul fascist italian a refuzat să coopereze cu Germania nazistă până la ocuparea de către forţele militare ale acesteia în septembrie 1943, iar guvernul ungar a refuzat de asemenea predarea evreilor până la pătrunderea trupelor germane în martie 1944. Deşi guvernul român s-a făcut vinovat de câteva masacre ale evreilor în URSS, România a refuzat de asemenea predarea evreilor către germani. Mii de evrei din Danemarca s-au salvat de la moarte prin fuga cu ajutorul unor bărci mici în Suedia, ţară neutră.

  De oriunde era posibil se adunau bunurile deportaţilor. În Germania, conturile din bănci şi apartamentele acestora erau confiscate, iar din Franţa, Belgia şi Olanda era adusă mobilă pentru a fi distribuită persoanelor care fuseseră afectate de bombardamente.

  Transportarea victimelor către lagăre se făcea în general cu trenul, poliţia trebuind să plătească căilor ferate germane câte un bilet de pasager la clasa a treia pentru fiecare deportat. Când într-un tren se încărcau 1000 de persoane, era permisă achitarea unei taxe de grup la jumătatea tarifului normal. Trenurile, alcătuite din vagoane de marfă, se deplasau încet cu un orar special către destinaţia lor. Adesea cei bolnavi şi bătrâni mureau pe drum.

  În anul 1941 au fost înfiinţate ghetouri şi lagăre de muncă în peste 150 de localităţi, printre altele în Movilău, Şarhorod, Kopaigorod, Obladovka, Berşad. Din octombrie 1941 până în august 1942 au fost deportaţi aici 150.000 de evrei din nordul României (Bucovina, Moldova de Nord şi Basarabia). Doar circa o treime a supravieţuit anului 1943.

                                             Platesti bilet pentru a calatori cu trenurile mortii

      Lumea  copiilor evrei nu diferea în perioada de dinainte de război de cea a copiilor români şi reperele esenţiale erau aceleaşi: familia, casa, cartierul copilăriei, prietenii de joacă şi, nu în ultimul rând, şcoala. Copiii evrei mergeau la şcolile de stat, vorbeau şi învăţau în română. Şcolile evreieşti private urmau planurile şcolare de stat, suplimentar predându-se istoria evreilor şi ebraica. Cartierele în care locuiau copiii erau cosmopolite, camarazii lor de joacă fiind foarte des de origine etnică diferită. Copiii nu au nimerit primii în vizorul persecuţiei rasiale din partea autorităţilor, dar ei au împărtășit soarta familiilor lor. Ostilitatea antievreiască era perceptibilă în şcoli. Se întâmplau cazuri în care învăţătorii şi colegii de şcoală intimidau elevii evrei.